danverab

Lectura placuta pe wordpress.com

Alchimie popească

Mă tot gândesc, cât de departe,
Se poate merge cu prostia?
Unde se termină? Şi-ncepe,
Ostentativ, ipocrizia?

Şi care e hotarul mistic
între a fi demn şi-a fi nerozi?
Şi până când ne tot roti-vom
Ca mâţa-n jurul unei cozi?

Căci, până chiar şi cefe sfinte
Sunt transformate-n „market-plus” …
Or, nu ştim câtă ignoranţă …
Manipularea ne-a adus?

Cu inimi pline de speranţe
Şi dând crezare la „părinte”,
Ne închinăm la trunchi cu cruce,
Sau la aşa-zise moaşte „sfinte”

Înduioşaţi de mult-promisul,
Tentatul vis, de mântuire,
Ne zbatem în genunchi şi coate,
La vreo sihastră mănăstire.

Şi sărutăm cu penitenţă
Icoane care nu cuvântă
Ne îmbulzim cu disperare
S-atingem câte-o raclă „sfântă”

Că într-o zi, această lume,
Ce Biblia nu o cunoaşte
De-atâta vin băut la coadă,
S-a părui cu „sfinte” moaşte

Biet „peregrin”, tu nu vezi, oare,
Că totul este calculat?
Că râd, satisfăcuţi „părinţii”
De trupul tău înfometat?

Şi cu făţarnice apeluri,
Şi cruci te binecuvântează;…
Să-ţi subţieze blânda pungă
Nici un prilej ei nu ratează.

De e prohod sau de e nuntă
Botez sau simplă pomenire
Te storc de bani şi-şi fac doldora
Înalt prea sfintele chimire.

Dacă-ndrăzneşti să mori vreodată
Şi nu mai ai un sfanţ pe card
De eşti cu darea neplătită,
Te lasă priponit, de gard.

Se-ntâmplă la vreo Bobotează,
Pe masă, bani, prea mulţi să n-ai,
Se uită popa, „câş” şi-ngăimă:
„Păi, dom’le num-atâta dai?!”

Sau, când cu multă greutate,
Îţi vezi căsuţa, terminată,
Feştanie, îţi face popa
Dar eşti apt şi bun de plată.

Sau, dacă simţi că-i pe sfârşite
Pe-acest pământ, a ta cărare,
Disloci pentru împărtăşire.
Din banii de înmormântare.

De mergi duminica la slujbă,
Sau vrei să cânţi şi tu în strană,
Toţi banii din „cutia milei”
Dispar la popă în sutană.

Ai vreun necaz?… Ai vreun examen?…
Sau vreun păcat şi te căieşti?
Plăteşti contra-valoarea popii
Altfel, iertare nu primeşti.

De nu se roagă pentru tine,
Nu-l judecă nici o instanţă …
Ca să-ţi adoarmă conştiinţa,
Îţi taie, rar, câte o chitanţă.

De Ziua Morţilor ce-i spune
Şi „Luminaţia”-n popor,
Hopa! Şi popa-ntre morminte
Rugându-se cu mare zor!

Şi pentr-o rugă spusă-n grabă
În plenul celor ce oftează
„Nevinovat” îţi ia bancnota
Şi-n buzunar şi-o furişează

De ai vreun mort în bătătură,
Vei asista l-alte „minuni”
Tu, mortu-ţi plângi cu disperare
Dar popa ia şi „iertăciuni”

Ca şi cum cel plecat, sărmanul,
I-ar fi dat popii, o dispensa
Cum să-şi mai stoarcă nişte lacrimi…
Păi, nu-i aceasta o ofensă?!

Şi asistenţa apoi, conchide,
Cu cerebelul consternat:
„ce iertăciuni luat-a popa
De toată lumea-a leşinat!” …

Aşa, părinte, acesta-i rolul:
Când vezi că suferinţa-i mare,
Mai „bagi” o „strâmb”-actoricească
Peste atâta disperare!!!

Şi nu puţini au fost – ştii bine –
Informatori şi securişti;
Dac-au ajuns ca să sfinţească
Adidaşii, la fotbalişti?!!! …

Acesta trebuie să fie
Model de ghid şi spiritual?
Ştiu eu că mâna ce-o sărut nu-i
A vreunui homosexual?! …

Sau, tot aceeaşi mână care.
Cu plecăciune o venerez,
Nu a atins, fără ruşine
Odrasla ta, cu gând pervers?!

Mai sunt şi din aceia care
Nu îşi pun stavilă la gură
Căci beau cu sete, pân’ şi vinul
Din sfânta cuminecătură.

Cică, sunt drepţi… se roagă-ntruna,…
Şi ajunează… şi postesc;
Dar se îneacă în chiolhanuri,
înşeală, mint şi preacurvesc!

Politică dezbat, la slujbe,
De cele sfinte-i doare-n cot!
Biserica e transformată
În circumscripţie de vot

Şi i-am ierta c-aşa-i Porunca
De multe sau, poate, de toate,
Pentr-un păcat însă, n-au scuză
Fiindcă e păcat de moarte!

Iisus, Mântuitorul nostru,
Ne-a spus să ne iubim, ca fraţii,
Celor sărmani să le fim sprijin;
Să ne iertam unii pe alţii.

Însă „păstorii” noştri ce fac?…
Nu de acuma, ci de mult
Stârnesc zâzanie într-una
Ne întărâtă şi ne-asmut!

Ba că acela c catolic.
Ba, celălalt e iehovist;
Unu-i penticostal sau, altul
E sâmbătar sau adventist …

De parcă n-am fi toţi de-o seamă.
Ne pun să ne luăm „în clanţă” …
Ei nu ştiu ce-i îngăduinţa
Sau spiritul de toleranţă.

Şi au rămas multe, nezise …
Dar eu aicea mă opresc
Căci mâine, contra-cost, fireşte,
Voi merge să mă spovedesc

Şi nu doresc – ferească Sfântul
Să zic de popă, cu păcat;
Îmi voi rosti, ascultătoare,
Canonul, de „prea-sfântul” dat.

prof. Ecaterina Raţiu,
Colegiul Economic Năsăud

COMEMORAREA EROILOR
DIN DECEMBRIE 1989

MITING LA UNIVERSITATE

(FÂNTÂNA DE LA ARHITECTURĂ)

Marţi, 20 decembrie 2011, 12.30-15.30

Români,

„Revoluţia“ ne-a costat vieţi nevinovate pentru nişte planuri murdare.

Mai suportati unde am ajuns după 22 de ani?   Aceasta este România pe care ne-am dorit-o în Decembrie 1989?

Industria a fost falimentată în proporţie de 80%.

Deşi potenţialul agricol poate hrăni peste 100 de milioane de locuitori, România importă peste 70% din alimente.

(“Probabil toţi ştiţi că România are o populaţie de circa 22 de milioane de locuitori, dar are un potenţial agricol capabil să satisfacă nevoile a 80 de milioane de locuitori”, le-a mai spus preşedintele Traian Băsescu participanţilor la Forumul de Cooperare al Golfului.)

Sistemul bancar aparţine în proporţie de 90% băncilor străine. Organismele financiare străine controlează direct bugetul României.

Reducerea dramatică a veniturilor tuturor categoriilor sociale a dus la sărăcirea a peste 90% din populaţie. Milioane de români au fost nevoiţi să-şi părăsească ţara datorită lipsei surselor de existenţă. Cum rămâne cu garanţia Constituţiei României, cităm: Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.” ???

Prin suprimarea tradiţiilor şi a identităţii s-a ajuns la slăbirea sentimentului naţional.

Prin unele iniţiative legislative se urmăreşte destrămarea teritorială şi juridică a României. Ce mai rămâne din art.1 al Constitutiei: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” ???

După „reforma” în industrie ce a reprezentat disponibilizări masive şi închiderea majorităţii unităţilor de producţie, se face după un model asemănător și distrugerea sistemul de sănătate şi învăţământul.

Resursele energetice ale ţării au fost înstrăinate, iar acum se intenţionează şi cu aurul.

Observaţi că se urmăreşte distrugerea concertată şi sistematică a tot ceea ce este valoros în această ţară? Cine impune acest genocid?

Prea multe sacrificii!!! AJUNGE!!!

România trebuie sa apartină din nou românilor.

Nu suntem mai prejos decât alţii, suntem un popor inteligent, avem toate resursele, merităm să trăim liberi şi stăpâni în propria noastră ţară!!!

contact: website:http://dreptate.org.ro/;  tel.: 0746 586 729

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: